Companies’ sufferings and damages for non-pecuniary loss under the European Convention on Human Rights

It is unanimously recognized and long established that individuals are capable to incur pecuniary and non-pecuniary loss and be awarded damages for such loss. The same can be said about the possibility of companies to incur pecuniary loss and be awarded damages for such loss. However, things are not that obvious and unanimously accepted when it comes to the possibility of companies to incur non-pecuniary loss and be awarded damages for such loss. The purpose of this paper is to analyze this legal issue from the perspective of the jurisprudence of the European Court of Human Rights which is constantly evolving due to the “living instrument doctrine” and the long-standing principle that the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms is intended to guarantee not rights that are theoretical or illusory but rights that are practical and effective.

Faptul că persoanele fizice pot suferi prejudicii patrimoniale și/sau nepatrimoniale și pot obține despăgubiri pentru astfel de prejudicii este unanim recunoscut și acceptat de mult timp. Același lucru poate fi spus și despre posibilitatea societăților de a suferi prejudicii patrimoniale și de a obține despăgubiri pentru astfel de prejudicii. Însă, lucrurile nu sunt atât de evidente și unanim acceptate atunci când se pune în discuție posibilitatea societăților de a suferi prejudicii nepatrimoniale și de a obține despăgubiri pentru astfel de prejudicii. Scopul acestui articol este de a analiza această chestiune juridică din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care este în continuă evoluție datorită „doctrinei instrumentului viu” și a principiului conform căruia Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este menită să garanteze drepturi practice și efective, nu drepturi teoretice sau iluzorii.