Limitarea de către instanța națională a efectelor în timp ale constatării nulității clauzelor prag sau despre calul troian ce nu a pășit în cetate: Gutiérrez Naranjo

Not even the most optimistic scenario could have anticipated the impact of Directive 93/13/EEC on unfair terms on Member States’ national law 25 years ago. The original formula arranged by the EU legislator (by resorting to the conditions constituting the triple test of establishing the abusive character – the lack of negotiation of the clause, the significant imbalance between the rights and obligations of the parties and the professional violation of the good faith requirement) was strengthened by the case-law of the Court of Justice of the European Union (“CJEU”). The contribution of the Spanish courts to the detailing and refinement of the reading grid of the Directive 93/13 is significant. The judgment of the Grand Chamber of the CJEU of 21 December 2016 in Case Gutiérrez Naranjo testifies to this “Spanish judicial activism”. The novelty of the case-law, however, lies in the unpredictable and misleading analogy used by the Spanish Supreme Court to limit the retroactivity of unfair terms by using the criteria applied by the CJEU itself to limit the effects of interpretation in its own judgments. No less, we shall reflect on meanings related to the articulation between the collective action and the individual action, the CJEU having the possibility in the present case to refine the reasoning set out in Sales Sinués and Drame Ba regarding the legal nature and the relationship between the two actions. Finally, we shall draw conclusions from the CJEU silence this time regarding Article 47 of the Charter of Fundamental Rights and the correct way in which it should be understood.

Nici cel mai optimist scenariu nu ar fi putut anticipa în urmă cu trei decenii impactul pe care îl va avea Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive asupra dreptului naţional al statelor membre. Formula originală amenajată de legiuitorul Uniunii pentru a reţine caracterul abuziv al unei clauze (prin verificarea condiţiilor privind lipsa de negociere individuală a clauzei, dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligaţiile părţilor și încălcarea de către profesionist a exigenţei bunei-credinţe) a fost consolidată prin jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene („CJUE”). Contribuţia instanţelor spaniole la detalierea și rafinarea grilei de lectură a Directivei 93/13 este semnificativă. Hotărârea Marii Camere a CJUE din 21 decembrie 2016 în cauza Gutiérrez Naranjo mărturisește despre acest „activism judiciar spaniol”. Elementul de noutate pe care îl aduce jurisprudenţa vizează analogia imprevizibilă și înșelătoare la care recurge instanţa supremă spaniolă pentru a limita retroactivitatea clauzelor abuzive folosind criteriile aplicate de însăși CJUE pentru limitarea efectelor interpretării în propriile sale hotărâri. Vom comenta și semnificaţiile legate de articularea dintre acţiunea colectivă și acţiunea individuală, CJUE având posibilitatea în prezenta cauză de a consolida raţionamentele expuse în Sales Sinués și Drame Ba cu privire la natura juridică și raportul dintre cele două acţiuni. În fine, vom extrage concluzii din tăcerea de această dată a Curţii cu privire la art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a modului corect în care trebuie înţeleasă aceasta.