Probleme dificile din practica procedurii de trimitere preliminară în materia serviciilor portuare. Inconsecvenţe legislative și administrative

The practice of preliminary reference is no longer necessarily a novelty in the Romanian judicial system, but the difficult problems that arise in the practice of the courts have multiplied and require an in-depth knowledge of the practice of the Court of Justice of the European Union. We note at the level of European law a constant increase in regulations at the level of various branches of law, which also attracts the increasing importance of the obligation of national courts to refer to the Court of Justice of the European Union with rulings to ensure a uniform application at the Union level of the various incident texts.

On the other hand, it is correlatively noted that in the case of difficult problems, Romanian courts tend to constantly avoid the direct application of European law norms, either by omitting to rule on their application, or by refusing to refer to the Court of Justice of the European Union. Another difficult problem encountered in the practice of Romanian courts is the failure to directly apply the solutions pronounced by the Court of Justice of the European Union by ignoring them, or by claiming unenforceability due to the fact that the decision refers to the legal system of another Member State.

The multitude of problems identified in practice regarding the preliminary reference procedure determines the need for an in-depth study of these cases, the identification and presentation of long-term solutions in order to avoid the adoption of practices against European law, against the decisions adopted by the Court of Justice of the European Union, the creation of unitary and uniform practices at European level regarding the way of its interpretation and application. 

Practica trimiterii preliminare nu mai reprezintă neapărat o noutate în sistemul judiciar român, dar problemele difi cile ce apar în practica instanţelor de judecată s-au înmulţit și necesită o cunoaștere aprofundată a practicii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Constatăm la nivelul dreptului european o constantă în creșterea reglementărilor la nivelul diverselor ramuri de drept fapt ce atrage și creșterea importanţei în ceea ce privește obligaţia instanţelor naţionale de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu dezlegări ce să asigure o aplicare uniformă la nivel unional a diverselor texte incidente.

Pe de altă parte se constată corelativ că în ipoteza unor probleme dificile instanţele românești tind să evite în mod constant aplicarea directă a normelor de drept european, prin omisiunea de a se pronunţa asupra aplicării acestora, fie prin refuzul de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. O altă problemă dificilă sesizată în practica instanţelor de judecată din România este omisiunea de a aplica direct soluţiile pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin ignorarea acestora, fie prin aceea că se susţine inopozabilitatea în raport de faptul că decizia se referă la sistemul de drept al unui alt stat membru.