Revizuirea hotărârilor definitive ale instanțelor de contencios administrativ în cazul nerespectării hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene. Privire critică asupra termenului de revizuire stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia Obligatorie nr. 45/2016

The subject of the article mainly concerns the procedural term for filing the request for judicial review and the conditions of admissibility related to the judicial review of the final court decisions rendered in administrative litigations based on Article 21 of the Law no. 554/2004, review which aims at removing the violation of the principle of the primacy of European Union law (“EU law”) resulting from a final judgment issued by the Romanian courts, which disregards a judgment given by the Court of Justice of the European Union (“CJEU”).

The analysis starts from the solutions established by the High Court of Cassation and Justice (“HCCJ”), the panel of judges for interpreting law, by Decision no. 45 of December 12, 2016, on giving a preliminary ruling on the interpretation of the provisions of Article 21(2) of the Law no. 554/2004 on administrative proceedings. Although this decision is binding on all courts of Romania, on the basis of Article 521(3) of the new Civil Procedure Code (“NCPC”), the present study aims at assessing the decisions taken by the HCCJ regarding the time limit for filing the request for judicial review and the conditions for the admissibility of the judicial review from the point of view of removing the violation of the principle of the primacy of EU law (the main objective of the judicial review), from the point of view of observing the principle of the effectiveness of EU law, the principle of loyal cooperation and the right to an effective judicial protection provided for by Article 47 of the Charter of Fundamental Rights of the European Union.

The article is not limited, however, only to the decisions of the HCCJ held by Decision no. 45/2016, but also takes into account other relevant rulings issued by the CJEU, extending the analysis on the possibility of judicial review beyond the limits of Decision no. 45/2016, in order to establish whether other possible legal arguments based on EU law could be identified, that could justify a possible extension of the time limit for filing the request for judicial review to more than one month from the date of communication of the final national judgment subject to review, which was established by the HCCJ Decision no. 45/2016.

Tema articolului vizează, în principal, termenul de exercitare a revizuirii, modul de calcul al acestuia și condițiile de admisibilitate aferente revizuirii prevăzută la art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, revizuire care are drept obiectiv înlăturarea încălcării principiului priorității dreptului Uniunii Europene („dreptul UE”), rezultată din pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive de către instanțele din România, cu nesocotirea unei hotărâri pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”).

Analiza pornește de la soluțiile consacrate de Înalta Curte de Casație și Justiție („ÎCCJ”), Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016[1], privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Deși această decizie are caracter obligatoriu pentru toate instanțele din România, în baza art. 521 alin. (3) Noul Cod de procedură civilă („NCPC”), articolul își propune să analizeze soluțiile reținute de ÎCCJ cu privire la termenul de exercitare a revizuirii și condițiile de admisibilitate ale revizuirii, din perspectiva înlăturării încălcării principiului priorității dreptului Uniunii Europene asupra dreptului național (obiectivul primordial al revizuirii), din perspectiva respectării principiului efectivității dreptului UE, principiului cooperării loiale și a dreptului la o cale de atac eficientă prevăzut de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE.

Articolul nu se limitează însă doar la soluțiile ÎCCJ reținute prin decizia nr. 45/2016, ci are în vedere și alte hotărâri relevante pronunțate de CJUE, extinzând analiza asupra posibilității revizuirii dincolo de limitele deciziei nr. 45/2016, pentru a vedea dacă pot fi identificate alte posibile argumente juridice bazate pe dreptul UE, care ar putea justifica o eventuală extindere a termenului de revizuire de o lună de la data comunicării hotărârii definitive interne supusă revizuirii, care a fost stabilit prin decizia ÎCCJ nr. 45/2016.