Acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor și dreptul Organizației Mondiale a Comerțului

The analysis of the interaction between the legal order of the European Union (“EU”) and the law of the World Trade Organization (“WTO”) would be incomplete without a critical assessment of how European judges and panels and the WTO appellate body contribute to the articulation between the two legal systems. The Court of Justice of the European Union has rejected the direct applicability of WTO law in settled case-law. This merely means, however, that Member States, in an action for annulment, or the parties in a reference for preliminary ruling on the validity of an EU act, may not rely on the incompatibility of an EU act with the WTO Agreement. The possibility of basing infringement proceedings on an infringement of WTO law does not run counter to the aims and particular character of dispute settlement in the WTO and can ensure the effective enforcement of any negative ruling by the WTO dispute settlement bodies. If the European Union was not able to bring infringement proceedings against Member States in such cases, the internal implementation of international trade law would even be seriously jeopardised.

Analiza interacțiunii dintre ordinea juridică a Uniunii Europene și dreptul Organizației Mondiale a Comerțului („OMC”) ar fi incompletă fără o evaluare critică a modului în care judecătorii europeni și grupurile speciale, respectiv organul de apel al OMC contribuie la articularea dintre cele două sisteme juridice. Deși Curtea de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”) respinge în mod constant aplicabilitatea directă a dreptului OMC, aceasta înseamnă doar că statele membre, în cadrul unei acțiuni în anulare, sau părțile în cadrul unei cereri de examinare a validității nu pot invoca incompatibilitatea unui act al Uniunii cu Acordul OMC. Posibilitatea însă de a întemeia o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor pe o încălcare a dreptului OMC nu este contrară obiectivelor și caracterului specific al soluționării litigiilor în cadrul OMC și poate garanta executarea efectivă a unei eventuale condamnări pronunțate de organele de soluționare a litigiilor ale OMC. Dacă, în astfel de împrejurări, Uniunea Europeană nu ar putea iniția o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre, ar fi grav compromisă punerea în aplicare, pe plan intern, a dreptului comerțului internațional.