Criteriile stabilirii jurisdicției asupra furnizorilor de conținut media în textul revizuit al Directivei serviciilor mass-media audiovizuale (2018)

The article offers a review of the most important changes in the fi eld of jurisdiction over media content providers in European law. The thematic becomes relevant in the recently closed revision process of Directive 2010/13/EU, the Audiovisual Media Services Directive (AVMS) which comprises the main normative tool in the field of EU media policy. The revised text of the AVMS Directive entered in effect in December 2018, member states having to transpose it into national law by September 2020.

The novelty of the revised text lies in establishing a comprehensive legal framework for all aspects of a convergent media landscape: both linear and nonlinear audiovisual media services, as well as videosharing platforms (VSP) and user generated content.

The present study examines audiovisual services that are subject to certain restrictions when applying the country of origin principle (the cornerstone of establishing jurisdiction for media content providers) and analyses the conditions where a member state can restrict freedom of transmission and retransmission of audiovisual services.

Articolul își propune prezentarea celor mai importante modificări în ceea ce privește jurisdicţia asupra furnizorilor de conţinut media în lumina dreptului european. Actualitatea studiului este conferită de procedura recent încheiată a revizuirii Directivei 2010/13/EU, Directiva serviciilor mass-media audiovizuale (DSMAV), act normativ care reprezintă principalul instrument în politica media a UE. Textul revizuit al DSMAV a intrat în vigoare din luna decembrie 2018, termenul prevăzut pentru statele membre pentru implementarea noilor reglementări expirând în septembrie 2020.

Noutatea textului revizuit constă în elaborarea unui cadru juridic care încorporează toate aspectele unei multitudini de medii convergente: atât servicii audiovizuale liniare și neliniare, precum și platforme de partajare video (videosharing platforms – VSP) și conţinuturi generate de utilizator.

Studiul de faţă se concentrează în primul rând asupra serviciilor audiovizuale care pot fi supuse unor restricţii în urma aplicării principiului ţării de origine (criteriul determinant al jurisdicţiei asupra furnizorilor de conţinut media) și analizează condiţiile în care un stat membru poate restricţiona libertatea de transmisie și de retransmisie a serviciilor audiovizuale.