EU consumer arbitration – Incentive for the European Court of Justice towards a more effective protection of the fundamental procedural rights in the EU Member States

The idea staying at the core of the present study came up after a thorough analysis of the several cases the European Court of Justice (“ECJ”) issued in connection with disputes recently occurred between the two worlds of international arbitration and European Union consumer policy. Those disputes are the result of a wrong practice more and more exploited by big private investors. The latter, taking advantage of the little knowledge of consumers and their almost non-existent power of bargain, force the conclusion of consumer contracts including standard arbitration clauses, which are not previously negotiated and which, later, prove themselves very dangerous for consumers, and particularly for their right to access to justice. Cases like Océano Grupo, Mostaza Claro, Pannon and Asturcom were presented in order to follow the way in which ECJ changed its perspective over protection of consumer rights at EU level, after the ECJ felt forced to intervene against some extreme arbitral awards issued against european consumers. This matter reached the ambit of Directive 93/13/EEC on unfair terms in consumer contracts, issue that envisaged also a conflict of interest between international arbitration and EU law. Nevertheless, all efforts of the ECJ were concentrated on better protection of fundamental procedural rights in the fi eld of EU consumer law, although its position indicated a reluctance to the intervention of arbitral tribunals in consumer disputes.

Ideea ce se afl ă în centrul prezentei lucrări a apărut în urma unei analize exhaustive a deciziilor pe care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene („CJUE”) le-a emis, având ca punct de plecare disputele apărute între lumea arbitrajului internaţional și politica în materia protecţiei consumatorilor a Uniunii Europene. Aceste dispute sunt rezultatul unei practici greșite, din ce în ce mai uzitate în practica de afaceri. Profitând de lipsa de cunoștinţe a consumatorilor, dar și de puterea lor de negociere aproape inexistentă, investitorii privaţi forţează încheierea unor contracte cu consumatorii care includ clauze arbitrale standard, care nu sunt negociate în prealabil și care, ulterior, se dovedesc vătămătoare pentru consumatori, mai ales în ceea ce privește accesul lor la justiţie. Cauze precum Océano Grupo, Mostaza Claro, Pannon și Asturcom au fost prezentate cu scopul de a observa maniera în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene și-a schimbat perspectiva cu privire la protecţia drepturilor consumatorilor la nivelul Uniunii Europene („UE”), obligată fiind de o serie de decizii arbitrale extreme. Această problematică intră în domeniul de aplicare al Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, aspect care a întrezărit un conflict de interese între ordinea juridică a arbitrajului internaţional și cea a UE. Cu toate acestea, eforturile CJUE s-au concentrat spre o mai bună protecţie a drepturilor procedurale fundamentale din domeniul protecţiei consumatorilor, chiar dacă poziţia acesteia a indicat o oarecare reticenţă faţă de intervenţia tribunalelor arbitrale în disputele cu consumatorii.