Este libertatea de circulație a capitalurilor iluzorie în Ungaria? – efectele Legii nr. LXXVI privind transparența organizațiilor care primesc ajutor din străinătate

Philanthropy in Central and Eastern Europe illustrates the paradox of how certain Member States can be reluctant to the act of unconditional do-goodism, particularly when ‘foreign agents’ are involved. While the existence of a civic space constitutes a prerequisite to the healthy functioning and development of any society and depends on the joint action of governments and philanthropic organisations, Hungary is contradictorily opting for narrowing this space. Instead of encouraging the European philanthropic tradition, this Member State blatantly denies its economic and societal force and its potential contribution to strengthening the European civil society as a whole.

Animated by the objectives of controlling the ‘agents of foreign powers’ Hungary has enacted a law intended to ensure the ‘transparency of organisations supported from abroad’ which raises doubts as regards its compliance with EU law. In the aftermath of the ‘Stop Brussels’ national consultation, Hungary, in its attempt to discredit and silence NGOs, has gained its statute of pioneer in introducing restrictive rules for cross-border funding. Indeed, giving consideration to the lack of harmonisation in the NGO sector, Member States enjoy a wide margin of discretion when establishing the organisational and legal framework governing philanthropic activities and thus NGO legislations can vary from one Member State to another. However, the actions of Hungary appear to be problematic from an EU law perspective, especially as regards free movement of capital, freedom of association, right to respect for private life and to protection of personal data. Therefore, the question arises whether freedom of movement of capital and ultimately the operation of non-profit organisations are deemed to become illusory in Central Europe?

Filantropia din Europa Centrală ilustrează cum, în mod paradoxal, anumite state membre pot fi reticente în ceea ce privește acțiunea de a face bine în mod necondiționat, în special atunci când sunt implicați „agenți străini”. În timp ce existența unui spațiu civic constituie o premisă pentru funcționarea și dezvoltarea sănătoasă a oricărei societăți și depinde de acțiunea comună a guvernelor și organizațiilor nonprofit („ONG”), Ungaria pare să opteze în mod contradictoriu pentru restrângerea acestui spațiu. În loc să încurajeze tradiția filantropică europeană, acest stat membru îi neagă flagrant forța economică și socială, precum și potențialul de a contribui la consolidarea societății civile europene în ansamblu.

În urma consultării naționale „Stop Bruxelles”, Ungaria, în încercarea sa de a discredita și a reduce la tăcere ONG-urile, și-a câștigat statutul de pionier în introducerea unor reguli restrictive privind finanțarea transfrontalieră a organizațiilor nonprofit. Animată de obiective precum controlarea agenților puterilor străine, Ungaria a adoptat Legea nr. LXXVI din 2017 privind transparența organizațiilor care primesc ajutor din străinătate, a cărei conformitate cu legislația europeană este pusă la îndoială. Caracterul problematic al legislației în discuție este confirmat de concluziile avocatului general Manuel Campos Sánchez-Bordona prezentate la 14 ianuarie 2020 (EU:C:2020:1) cu privire la acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor introdusă de Comisia Europeană împotriva Ungariei, cauza C-78/18, pendinte în fața Curții. Prin acțiunea introdusă, Comisia susține că, prin introducerea în mod discriminatoriu, inutil și neîntemeiat a limitărilor privind donațiile din străinătate în beneficiul organizațiilor civile maghiare, Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul art. 63 TFUE și al art. 7, art. 8 și art. 12 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”). Potrivit avocatului general, restricțiile impuse de Ungaria în ceea ce privește finanțarea din străinătate a organizațiilor civile nu sunt compatibile cu dreptul Uniunii, iar aceste restricții încalcă principiul liberei circulații a capitalurilor și mai multe drepturi fundamentale din cartă (i.e. libertatea de asociere, dreptul la viață privată și dreptul la protecția datelor cu caracter personal). Într-adevăr, luând în considerare lipsa de armonizare în ceea ce privește legislația în sectorul ONG-urilor, statele membre beneficiază de o marjă largă de discreție atunci când stabilesc cadrul organizațional și legislația care reglementează activitățile filantropice. Așadar, legislațiile ONG pot varia de la un stat membru la altul. Cu toate acestea, acțiunile Ungariei sunt problematice din perspectiva dreptului UE, în special în ceea ce privește libera circulație a capitalurilor, libertatea de asociere, dreptul la viață privată și dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Atingerile aduse acestor drepturi fundamentale survin ca și efect al atingerii aduse liberei circulații a capitalurilor: capacitatea de a căuta și de a primi resurse este crucială pentru funcționarea și însăși existența ONG-urilor. Prin urmare, accesul la finanțare, atât din surse interne, cât și din surse străine, alocate în mod uniform și nediscriminatoriu, este imperativ. Prin impunerea restricțiilor asupra fluxurilor de capital, accesul la resurse provenind din diverse surse de finanțare este limitat, iar dreptul la libertatea de asociere este grav afectat, punând independența organizațiilor civile într-un pericol substanțial.

Intrarea în vigoare a Legii nr. LXXVI, precum și contextul adoptării sale dau naștere întrebării dacă nu cumva libertatea de circulație a capitalurilor pe teritoriul ungar este iluzorie și, pe cale de consecință, periclitează nu doar funcționarea, ci însăși existența organizațiilor civile vizate.

Scopul acestui articol este să sublinieze că restricțiile impuse de legislația maghiară, având ca rezultat afectarea în mod semnificativ a abilității organizațiilor civile de a-și urmări obiectivele, nu sunt în concordanță cu legislația europeană. Prima parte a analizei este dedicată detalierii aspectelor problematice ale legislației maghiare. Cea de-a doua parte continuă cu evaluarea legii pentru concordanța cu regulile pieței interne europene, precum și cu libertatea de asociere, dreptul la viață privată și dreptul la protecția datelor cu caracter personal. În acest scop, interesul general legitim invocat de Ungaria, i.e. asigurarea transparenței fondurilor pentru a susține lupta împotriva spălării de bani și prevenirea finanțării terorismului, va fi avut în vedere. Ultima parte este dedicată propunerii unor potențiale amendamente ale legislației care ar putea, pe de o parte, să conserve valorile promovate de Ungaria și, pe de altă parte, să fie în conformitate cu regulile de drept european avute în vedere în prezenta analiză.