Fotografii și școlari pe rețele sociale: shoot, like, share and so on… the final frontier: data protection

The processing of an image, which represents a photo, constitutes a processing of personal data if, as a result, the character/person in the photo is identified or identifiable. In this context, should we protect ourselves to a minimum in this century when facial recognition cameras are everywhere? Respect and good faith in social relations could refrain our boundless curiosity, which is generally satisfied by images and not by the words and by our understanding. If a picture is worth a thousand words, where is the rest of 999? Is it just “wow” left in us? Lawyers could invoke the fundamental right to data protection to get out of the “wow” era, but is anyone still interested in his/her own image? Today’s students and pupils are the ones who use, post (disclose) huge amounts of data on social networks. The article sets a trap for those who believe that the Internet is another world: it is in our world, with rules close to those in the real life. Social networks, large accumulators of identities and profi les capture not only our image but also our will, each of us expressing a consent that ignores reality. The reality is that we are still living in a world with legal and technical rules. Do people who use the Internet, and especially social networks, have the necessary education to understand the legal rules of the web and on top of that, the level of profiling to which they are subject from used the applications, configurations and technical systems?

Prelucrarea imaginii, aceleia ce se numește fotografie, reprezintă o prelucrare de date personale dacă sunt întrunite anumite condiţii: dacă personajul fotografiat este identificat sau identificabil și dacă imaginea ajunge la cunoștinţa terţilor. Ar trebui să ne protejăm la un nivel minimal în secolul în care camere cu recunoaștere facială sunt instalate pe toţi stâlpii? Respectul și buna credinţa în relaţiile sociale ar putea să ne stăpânească pofta dominantă din zilele noastre care ne aruncă în mirajul unei curiozităţi fără limite, satisfăcută prin imagine și nu prin cuvânt și înţelegere? Dacă o imagine reprezintă o mie de cuvinte, unde sunt restul 999? A rămas doar „wow” în noi? Juriștii ar putea invoca dreptul fundamental la protecţia datelor pentru a ieși din epoca lui „wow”, dar mai este interesat cineva de propria imagine? Școlarii de azi, elevi sau studenţi, sunt cei care utilizează, postează (divulgă) cantităţi imense de date în reţelele sociale. Articolul întinde o capcană celor ce cred că internetul este o altă lume: este în lumea noastră, cu reguli, apropiate de cele din viaţa reală. Reţelele sociale, marii acumulatori de identităţi și profiluri ne captează nu doar imaginea, dar și voinţa, fiecare dintre noi exprimând un consimţământ care ignoră realitatea. Realitatea este că trăim, încă, într-o lume cu reguli, juridice și tehnice. Persoanele care folosesc internetul, și mai ales reţelele sociale, au educaţia necesară înţelegerii hăţișului de norme juridice și „soft law” și de aplicaţii, de configurări și sisteme tehnice, de nivelul profilării la care sunt supuse?