O analiză a dispozițiilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018, din perspectiva jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene privind protecția consumatorilor

The Code of Civil Procedure was amended by Law no. 310 of 17 December 2018, entered into force on 21 December 2018. One of the amendments concerned Article 713(2) of the said Code and has, as effect, the inability of consumers to complain on unfairness of terms of the credit contracts concluded by the former with banks and other financial institutions, in the context of the contestations against forced execution of these contracts.

In relation to contestation against forced execution, the new wording of Article 713(2) of the Code is in conflict with Directive 93/13, as it was interpreted by the European Court of Justice. Moreover, we believe that the norm will not produce expected effects in case of these executorial titles, the most numerous among executorial titles which are not represented by judicial decision, because the judge is obliged to assess ex officio the unfair nature of the clauses. Also, the consumer can rely on unfairness, on the ground of the supremacy of EU law.

Analysing all the procedural remedies that the consumer has in the national judicial system, the problem of the conflict diminishes significantly. Nevertheless, two problems remain, and they can be addressed by the appeal in the interest of law and a preliminary ruling. In the first case, the Supreme Court of Cassation and Justice may be asked to decide over the different jurisprudential solutions concerning the admissibility of an action of common law in annulation of unfair clauses, after the forced execution started. In the second case, the European Court of Justice should analyse the bail, established ex lege, without the possibility of the judge to adapt it according to its aim and circumstances of the case, in the context of the suspension of forced execution, on the ground of Article 63(2) of the Code of civil procedure.

Codul de procedură civilă a fost modificat prin Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018, intrată în vigoare la 21 decembrie 2018. Una dintre modificările aduse a privit art. 713 alin. (2) și are ca efect imposibilitatea invocării de către consumatori a caracterului abuziv al clauzelor din contractele de credit încheiate de aceștia cu instituţiile de credit bancare și nebancare, în cadrul contestaţiilor la executare privind aceste contracte, devenite titluri executorii.

Prin raportare strictă la instituţia contestaţiei la executare, noul conţinut al art. 713 alin. (2) C. pr. civ. se afl ă în confl ict cu Directiva nr. 93/13, astfel cum a fost interpretată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Mai mult, apreciem că norma nu va produce efectele dorite în cazul acestor titluri executorii, de altfel cele mai numeroase titluri executorii din categoria celor ce nu sunt reprezentate de hotărâri judecătorești, deoarece judecătorul contestaţiei la executare este obligat să invoce ex officio caracterul abuziv al clauzelor. La rândul său, debitorul-consumator poate invoca caracterul abuziv, ca motiv legat de fondului dreptului cuprins în titlul executoriu, în cadrul contestaţiei la executare, în temeiul supremaţiei dreptului Uniunii.

Prin raportare la ansamblul mijloacelor procesuale de care debitorul-consumator dispune în sistemul judiciar naţional, problema neconformităţii normelor se atenuează semnificativ. Totuși, două probleme subzistă, iar ele pot fi rezolvate prin intermediul unui recurs în interesul legii și al unei trimiteri preliminare. În primul caz, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie ar putea fi chemată să se pronunţe asupra soluţiilor jurisprudenţiale divergente privind admisibilitatea unei acţiuni de drept comun având ca obiect constatarea nulităţii absolute a clauzelor din contractele de credit, după începerea executării silite. În al doilea caz, Curtea de Justiţie ar urma să analizeze problema cauţiunii judiciare, stabilită în mod invariabil de lege, fără posibilitatea adaptării ei de către judecător în raport de scopul său și împrejurările cauzei, în contextul suspendării executării silite, prevăzută de art. 638 alin. (2) C. pr. civ.