Spre o reconfigurare a dreptului la uitare digitală ulterior hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele GC și alții (C-136/17) și Google (C-507/17)?

Information technology changed the way we relate to information as any data posted on the Internet can remain accessible indefinitely. This ease of access undoubtedly favoured the freedom of information, but the fundamental right to privacy of natural persons seems to be under threat in the absence of adequate legal mechanisms that should ensure that their past will not haunt them ad vitam aeternam. Since recently the Court of Justice of the European Union (“CJEU”) ruled in two cases (C-136/17 and C-507/17) on a series of questions concerning the implementation of the right to de-referencing (digital right to be forgotten) and its territorial scope, this paper analyses the impact of those two judgements on the effectiveness of the right to be forgotten. On the one hand, we are witnessing its strengthening, especially as a result of the clarification that, in principle, the operator of a search engine is required to admit a request for de-referencing where the information relates to an earlier stage of a legal proceeding and no longer corresponds to the current situation. On the other hand, we find a limitation of its effectiveness, since, by default, the links removal by the operator of the search engine will only be done on the versions of that search engine corresponding to all member states. However, we must not forget that CJEU emphasised that, in the light of national standards of protection of fundamental rights, a supervisory or judicial authority of a member state remains competent to order, where appropriate, the operator of that search engine to carry out a de-referencing concerning all its versions. Basically the de-referencing will continue to depend on the balance between, on the one hand, the right of the data subject to respect for private life and the protection of personal data and, on the other hand, the right to freedom of information, but a global de-listing can only be ordered by a national supervisory or judicial authority, so it cannot be requested by the data subject directly to the search engine operator.

Tehnologia informaţiei a schimbat modul în care ne raportăm la informaţii, întrucât orice date postate în internet pot rămâne accesibile pe o perioadă nedeterminată. Fără îndoială, această ușurinţă de acces a favorizat libertatea de informare, însă dreptul fundamental la viaţa privată al persoanelor fizice pare să fie ameninţat, în absenţa unor mecanisme juridice adecvate care să garanteze că trecutul lor nu îi va bântui ad vitam aeternam. Cum de curând Curtea de Justiţie a Uniunii Europene („CJUE”) s-a pronunţat în două cauze (C-136/17 și C-507/17) asupra unor aspecte privind punerea în aplicare a dreptului la înlăturare (dreptul la uitare digitală) și domeniul său de aplicare teritorială, acest articol își propune să analizeze impactul celor două hotărâri asupra efectivităţii dreptului de a fi uitat. Pe de o parte, asistăm la o consolidare a acestuia, în special ca urmare a clarificării faptului că, în principiu, operatorul unui motor de căutare este obligat să admită o cerere de înlăturare atunci când aceste informaţii se referă la o etapă anterioară a unei proceduri judiciare și care nu mai corespund situaţiei actuale. Pe de altă parte, constatăm o limitare a efectivităţii sale, de vreme ce, în mod implicit, înlăturarea linkurilor urmează a se face de către operatorul motorului de căutare numai în versiunile acestuia care corespund ansamblului statelor membre. Totuși nu trebuie să scăpăm din vedere că CJUE a subliniat că, în lumina standardelor naţionale pentru protecţia drepturilor fundamentale, autorităţile de supraveghere, precum și cele judiciare din statele membre rămân competente, atunci când este cazul, să impună operatorului unui motor de căutare să procedeze la o înlăturare privind ansamblul versiunilor sale. Practic înlăturarea va continua să depindă de evaluarea comparativă între, pe de o parte, dreptul persoanei vizate la respectarea vieţii sale private și la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc și, pe de altă parte, dreptul la libertatea de informare, însă o delistare globală nu va putea fi dispusă decât de o autoritate de supraveghere sau o autoritate judiciară dintr-un stat membru, deci nu va putea fi cerută de persoana vizată direct operatorului motorului de căutare.