Principalele dispoziții ale Directive (UE) 2019/1937 privind protecția avertizorilor. O evaluare preliminară din perspectiva cadrului legislativ și practicii judecătorești în România

On 23 October 2019, the Directive nr. 2019/1937 on the protection of persons who report breaches of Union law was adopted with a twofold objective: improving the enforcement of European Union law and policies in specific areas and laying down common minimum standards for a high level of protection of „whistleblowers”, meaning persons reporting breaches of law mainly in a work-related context. Given the very broad scope of the Directive, its horizontal nature and regulatory technique (minimum harmonisation), together with the high level of protection provided for whistleblowers and detailed procedural rules, the transposition into national law will require significant changes to the legislative framework in force in those Member States which already have legislation in the area covered by the Directive, as is the case of Romania. Romania was one of the first countries to adopt legislation on the protection of whistleblowers – Law No. 571/2004.

The present article sets out the main provisions of the Directive, with reference to the current legislative framework and the significant case-law in Romania. Some terminological clarifications are made (II). Issues connected to the (material and personal) scope of the Directive (III) and the three channels for whistleblowing (internal reporting, external reporting and public disclosure) (IV) are presented. Measures aimed at protecting whistleblowers, persons concerned and other persons covered by the scope of the Directive (V) are then discussed. A final section (VI) gives a summary of the practice of the Romanian courts in the relevant field. The conclusions (VII) set out prospects opened by this new legislative act.

La 23 octombrie 2019 a fost adoptată Directiva nr. 2019/1937 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii Europene („UE”), act legislativ având un dublu obiectiv: îmbunătățirea aplicării dreptului și politicilor UE în domenii specifice, respectiv stabilirea unor standarde minime comune pentru un nivel ridicat de protecție a „avertizorilor”, adică a persoanelor care semnalează încălcări ale legii despre care iau cunoștință preponderent în context profesional. Dat fiind domeniul de aplicare foarte amplu al directivei, caracterul orizontal și tehnica sa normativă (armonizarea minimă), alături de nivelul ridicat al protecției conferit avertizorilor și de norme procedurale detaliate, transpunerea în dreptul intern va presupune modificări semnificative ale cadrului legislativ în vigoare în acele state membre ce dispun deja de legislație în domeniul vizat de directivă, precum este cazul țării noastre. De altfel, România se numără printre primele țări care au adoptat legislații menite protecției avertizorilor de integritate – Legea nr. 571/2004.

Articolul prezintă principalele dispoziții ale directivei, prin raportare la cadrul legislativ în vigoare și la practica judecătorească semnificativă din România. Sunt aduse câteva precizări de ordin terminologic (II) și sunt trecute în revistă aspecte în legătură cu domeniul de aplicare (material și personal) al directivei (III) și cu cele trei tipuri de avertizare („raportarea” internă, „raportarea” externă, divulgarea publică) (IV). Sunt discutate apoi măsurile de protecție a avertizorilor, a persoanelor vizate și a celorlalte persoane incluse în domeniul de aplicare al directivei (V). O penultimă secțiune (VI) oferă o sinteză a practicii instanțelor românești în domeniu. Concluziile (VII) expun perspective deschise de noul act legislativ.