Solidaritatea și criza valorilor în Uniunea Europeană

Looking at Article 2 TEU, this contribution considers that there is an external and an internal crisis of values: the former referring to challenges to EU values coming from individual Member States which prioritize their own agendas and the latter referring to the tension between a liberal and more solidarity-driven understanding of the EU’s foundations as it stems from the very wording of Article 2 TEU. In an attempt to unpack solidarity and offer a better understanding of its nature, scope and legal implications for the EU and its Member States, this contribution proceeds as follows: first, it studies solidarity within a specific methodological and theoretical framework based on a ‘structured network of EU principles’ established by the CJEU in the post-Lisbon era. Second, it operates under the assumption that a holistic understanding of EU solidarity requires us to go beyond the dominant form of solidarity based on the relationship between Member States (‘interstate solidarity’) and to explore the relationships between individuals (‘interpersonal solidarity’). Our key argument is that a larger institutional recognition of ‘interpersonal solidarity’ has the potential to put the social question more squarely on the table and, as such, to enable the EU to better address the polycrisis it is facing. A ‘Scellian approach’ to EU solidarity – which places the person at the heart of the theoretical framework and as the real subject of solidarity is useful to adopt as a source of inspiration in such an endeavour.

Examinând art. 2 TUE, contribuţia de faţă consideră că există o criză externă și o criză internă a valorilor: cea dintâi se referă la contestări ale valorilor UE care provin de la anumite state membre care își promovează în mod prioritar propriile obiective; cea din urmă privește tensiunea dintre o viziune liberală și o alta orientată mai mult spre solidaritate asupra fundamentelor UE, astfel precum rezultă ele chiar din formularea art. 2 TUE. Încercând să examineze solidaritatea și să ofere o înţelegere mai bună a naturii, întinderii și consecinţelor de ordin juridic ale respectivei pentru UE și pentru statele sale membre, contribuţia se desfășoară după cum urmează: în primul rând, ea studiază solidaritatea într-un cadru metodologic și teoretic specific, bazat pe o „reţea structurată de principii ale UE”, stabilită de CJUE în temeiul Tratatului de la Lisabona. În al doilea rând, ea operează cu ipoteza că o perspectivă de ansamblu a solidarităţii UE impune depășirea formei dominante a solidarităţii bazate pe raporturi dintre statele membre („solidaritatea interstatală”) și explorarea raporturilor dintre indivizi („solidaritatea interpersonală”). Argumentul nostru principal este că o recunoaștere instituţională mai mare a „solidarităţii interpersonale” este susceptibilă să aducă în prim plan chestiunea socială și, ca atare, să permită UE să abordeze mai bine criza multiplă cu care se confruntă. Într-o atare întreprindere este utilă adoptarea ca sursă de inspiraţie a unei abordări a solidarităţii UE urmând gândirea lui Georges Scelle – care plasează persoana în centrul cadrului teoretic și o califică drept subiect real al solidarităţii.