Tradiţiile constituţionale comune

The article presents the evolution and meaning of the concept of “constitutional traditions common to the Member States” in EU law. The Court of Justice of the European Union (“CJEU”) used this concept for the fi rst time in Internationale Handelsgesellschaft, in December 1970, by taking over a concept coined in 1949 for the Council of Europe. The author argues that on the whole there is only a limited added value to the concept of common constitutional traditions in all EU primary law references, which is the consequence of the lack of conceptual autonomy of common constitutional traditions in EU law.

Only the CJEU is in a position to declare whether a norm has the status of a general principle of law with consequences in positive law. While there is a growing body of literature on the concept of constitutional identity, there are not so many studies specifically focusing on common constitutional traditions. It has to be stated that most of the literature on the possible content of constitutional traditions is that of comparative constitutional law in Europe. 

Articolul prezintă evoluţia și înţelesul noţiunii de „tradiţii constituţionale comune statelor membre” în dreptul UE. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene („CJUE”) a utilizat această noţiune pentru întâia oară în Internationale Handelsgesellschaft, din decembrie 1970, preluând o noţiune inventată în 1949 pentru Consiliul Europei. Autorul susţine că, per total, noţiunea de tradiţii constituţionale comune, din toate referinţele din dreptul primar al UE, are doar o valoare adăugată redusă, drept consecinţă a lipsei unei autonomii conceptuale a tradiţiilor constituţionale comune în dreptul UE.

Doar CJUE este în măsură să declare dacă o normă are statutul unui principiu general al dreptului cu consecinţe în dreptul pozitiv. Deși există o literatură în creștere asupra noţiunii de identitate constituţională, nu există atât de multe studii care să trateze în particular tradiţiile constituţionale comune. Trebuie precizat că majoritatea literaturii referitoare la conţinutul posibil al tradiţiilor constituţionale se referă la dreptul constituţional comparat în Europa.