Jurisprudenţa CJUE privind accesul statelor terţe Uniunii Europene la sistemul de achiziţii și implicaţii specifice pentru România

This article analyzes the case law of the Court of Justice of the European Union (CJEU) on the access of third countries to the EU public procurement system, with a focus on the specific implications for Romania. The article highlights Regulation (EU) no. 2022/1031, which aims to improve conditions for EU companies competing for public contracts abroad, while stipulating reciprocal access for non-EU entities. The article looks at recent CJEU decisions, in particular the Kolin case (C-652/22), which clarifies the legal regime applicable to third-country economic operators participating in public procurement procedures in the EU. It discusses how these decisions affect the access of economic operators from the Republic of Turkey to public procurement procedures in Romania, taking into account the national legislation amended and supplemented by G.E.O. no. 25/2021. The article concludes that further clarification is needed from the European Commission on the concrete way in which the contracting authorities/entities of the Member States must act in the absence of acts adopted by the Union. 

Acest articol analizează jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) privind accesul statelor terţe la sistemul de achiziţii publice al UE, cu accent pe implicaţiile specifice pentru România. Articolul evidenţiază Regulamentul (UE) nr. 2022/1031, care vizează îmbunătăţirea condiţiilor pentru întreprinderile din UE care concurează pentru contracte publice în străinătate, stipulând în același timp accesul reciproc pentru entităţile din afara UE. Articolul analizează decizii recente ale CJUE, în special cauza Kolin (C-652/22), care clarifică regimul juridic aplicabil operatorilor economici din ţări terţe care participă la proceduri de achiziţii publice în UE. Se discută modul în care aceste decizii afectează accesul operatorilor economici din Republica Turcia la procedurile de achiziţii publice din România, având în vedere legislaţia naţională modificată și completată prin O.U.G. nr. 25/2021. Articolul concluzionează că este necesară o clarificare suplimentară din partea Comisiei Europene cu privire la modul concret în care autorităţile/entităţile contractante din statele membre trebuie să acţioneze în lipsa unor acte adoptate de Uniune.