Trimiterea preliminară – echilibrul principiilor juridice concurente. Studiu de caz: cauza Lin C-107/23 (PPU)

The Romanian experience of the Lin cases, echoed throughout the Union, was a rare opportunity for exemplary judicial practice for the domestic courts and can acquire the character of historic decisions if they are understood at their true value. Beyond the winding route of these references for a preliminary ruling, which, although initially abolished by the higher court, nevertheless managed to make their way to the Court of Justice, they gave rise to a controversy within the European court itself. In his Opinions, the Advocate General himself placed positions that proved to be adverse to the Court’s final solution, giving absolute and uncensored value to a principle of criminal law (mitior lex). On the other hand, the Court – in its light and wisdom – has carried out a „balancing” of competing principles and interests in the most balanced way possible. It did not fully follow the opinion of the referring court which had called for the total removal of the principle mitior lex and self-censored by complying with the decisions of the domestic constitutional court on the principle of the foreseeability of the law. Two fundamental ideas emerged from the solution of the European constitutional court: the distinct perspective of the related principles (it separated the principle of mitior lex from the principle of predictability of the law, denying the latter a retroactive application) and the balancing of competing principles (it „balanced” the principle mitior lex with other competing principles and requirements of fairness such as the protection of the EU’s financial interests and the need to fight corruption). 

Experienţa română a cauzelor Lin, cu ecou în întreaga Uniune, a fost un prilej rar întâlnit de practică judiciară exemplificativă pentru instanţele interne şi poate dobândi caracterul unor hotărâri istorice dacă sunt înţelese la adevărata lor valoare. Dincolo de traseul sinuos al acestor trimiteri preliminare, care, deşi au fost iniţial desfiinţate de instanţă superioară, au reuşit totuşi să-şi croiască drumul către Curtea de Justiţie, ele au născut o controversă chiar în sânul instanţei europene. Însuşi avocatul general s-a situat în concluziile sale pe poziţii ce s-au dovedit adverse faţă de soluţia finală a Curţii, dând valoare absolută şi necenzurată unui principiu de drept penal (mitior lex). Pe de altă parte, Curtea – în lumina şi înţelepciunea sa – a realizat o „punere în balanţă” a principiilor şi intereselor concurente într-o modalitate cât se poate de echilibrată. Ea nu a urmat întru-totul opinia instanţei de trimitere care ceruse înlăturarea totală a principiului mitior lex şi s-a autocenzurat prin respectarea hotărârilor instanţei interne constituţionale cu privire la principiul previzibilităţii legii. Două idei fundamentale s-au desprins din soluţia instanţei constituţionale europene: perspectiva distinctă a principiilor conexe (ea a separat principiul mitior lex de principiul previzibilităţii legii, negând acestuia din urmă o aplicare retroactivă) şi echilibrarea principiilor concurente (ea a „pus în balanţă” principiul mitior lex cu alte principii şi cerinţe de echitate concurente cum sunt protecţia intereselor financiare ale UE şi necesitatea combaterii corupţiei).